Într-o Românie sufocată de promisiuni de mediu și planuri verzi rămase pe hârtie, un nou episod tragic își face loc: dezastrul ecologic de la Salina Praid. Ceea ce ar fi trebuit să fie un model de valorificare sustenabilă a resurselor naturale s-a transformat într-un coșmar subteran. Prăbușirea galeriilor, infiltrarea apei și colapsul ecosistemului local nu sunt rezultatul unui cutremur sau al unui cataclism natural, ci produsul unei guvernări incompetente și iresponsabile față de medi.
Praid: De la monument natural la groapă de sare abandonată
Salina Praid, una dintre cele mai mari din Europa, funcționa de decenii nu doar ca sursă de sare, ci și ca ecosistem subteran stabil, spațiu turistic terapeutic și exemplu de integrare între activitatea economică și protecția mediului. Dar începând cu sfârșitul lui 2023, lucrurile au luat o întorsătură dramatică.
Apa s-a infiltrat în structurile interne, determinând prăbușiri masive. Totul, pe fondul:
-
neglijenței în întreținerea și monitorizarea mediului subteran;
-
lipsa investițiilor în consolidarea ecologică a zonei;
-
inexistența unor sisteme automate de avertizare a infiltrațiilor și a modificărilor de presiune.
Ce înseamnă acest lucru pentru mediu? În esență, o catastrofă tăcută.
Un colaps ecologic în lanț
Salina Praid nu a fost doar o mină. A fost un microclimat stabilizat, un refugiu pentru bacterii halofile rare, un spațiu cu rol în echilibrul hidrologic subteran. Prăbușirea a dus la:
-
Contaminarea apelor subterane cu cantități uriașe de sare – fenomen cu efecte pe termen lung asupra solului agricol și puțurilor freatice;
-
Pierderea biodiversității în zonele subterane, afectând microorganismele rare;
-
Modificarea structurii solului în întreaga regiune, cu posibile alunecări de teren sau formarea de doline (cratere);
-
Compromiterea definitivă a potențialului turistic de tip ecologic.
Autorități surde la semnalele naturii
Poate cel mai revoltător aspect nu este dezastrul în sine, ci faptul că acesta era previzibil și evitabil. În ultimii ani, specialiștii din zonă, ONG-urile de mediu și chiar salariații au semnalat riscuri ecologice grave. Ce a făcut statul?
-
A ignorat rapoartele tehnice;
-
A refuzat să aloce fonduri pentru modernizarea și ecologizarea zonei;
-
A tratat avertismentele drept „alarmism”.
Guvernul a intervenit doar după colaps, cu declarații vagi și promisiuni de „evaluare a situației”, fără măsuri concrete. În loc de un plan de urgență ecologică, avem parte de comisii, studii preliminare și tăcere.
Un semnal de alarmă pentru întreaga Românie
Cazul Praid este emblematic. El arată că, în lipsa unei politici coerente de mediu:
-
Resursele naturale ale României sunt vulnerabile;
-
Guvernările se succed, dar incompetența rămâne constantă;
-
Protecția mediului este un slogan de campanie, nu o prioritate strategică.
Praid nu este un accident. Este rezultatul direct al lipsei de viziune, transparență și responsabilitate în gestionarea patrimoniului natural.
Concluzie: Natura nu uită și nu iartă
Salina Praid a fost un test. Un test pe care România, prin guvernanții săi, l-a picat cu brio. Dezastrul ecologic nu e doar o problemă locală – este un avertisment național. Dacă nu vom învăța să gestionăm mediul cu respect, știință și responsabilitate, vom continua să distrugem – pe tăcute – ceea ce ne mai rămâne din natură.
Guvernarea: între tăcere, bâlbâieli și promisiuni în van
Deși semnalele de alarmă au fost trase de angajați și experți încă din 2022, reacția autorităților a fost tipică pentru administrația românească: lentă, superficială și dominată de improvizație. Ministerul Economiei, cel care are în subordine Societatea Națională a Sării (Salrom), a tratat inițial situația ca pe un incident minor. Investigațiile s-au făcut pe genunchi, fără echipe multidisciplinare, fără consultarea geologilor independenți, și fără un plan de urgență.
Mai mult, deși salina aducea venituri importante din turism și minerit, nu s-au realizat investiții esențiale în consolidarea și monitorizarea galeriilor. Lipsa unui sistem digital de detecție a infiltrațiilor, absența planurilor de evacuare sau a infrastructurii de răspuns rapid – toate acestea sunt simptomele unei administrații inadecvate, care funcționează în regim de avarie.
Povestea Salinei Praid este mai mult decât o catastrofă naturală. Este dovada că incompetența sistemică ucide lent: locuri, oameni, economii și ecosisteme. Într-o țară în care resursele sunt exploatate haotic, iar autoritățile par mereu surprinse de consecințele propriei neglijențe, dezastrul de la Praid nu e un accident. Este rezultatul unei guvernări lipsite de viziune, curaj și profesionalism.
Până nu vom trata mediul ca pe o prioritate strategică și administrația publică ca pe o misiune de competență, nu de nepotism, vom continua să asistăm la prăbușiri – nu doar de galerii, ci și de încredere, speranță și viitor. by:ecoromania.ro
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.