Rusia Kieveană (secolele IX-XIII)
Statul Kievean a fost prima formațiune statală a slavilor de la răsărit. Istoricul ucrainean M. Hrușevski a afirmat în lucrările sale că o contribuție importantă la formarea statului kievean au avut nobilii scandinavi. În anul 882, Kievul a fost cucerit de către varegi, sub conducerea căpeteniilor Askold și Dir, care s-au proclamat cneji. După o scurtă perioadă, cneazul Oleg ajunge la putere, reorganizează armata și devine un important pion pe harta Europei. În 907, Oleg pornește într-o expediție militară împotriva Imperiului Bizantin și, în 911, încheie un tratat de pace cu grecii, marcând astfel ieșirea Rusiei Kievene pe arena istoriei alături de alte state europene.
După domnia lui Oleg, la cârmă au urmat conducătorii: cneazul Igor (913-945), cneaghinea Olga (945-964), Sviatoslav (964-972), Volodymyr (980-1015) și alții. În timpul domniei lui Volodymyr, în anul 988, a fost acceptată oficial religia creștină, iar procesul de creștinare a Rusiei Kievene a început.
Hetmanatul Cazac (secolul XVII)
1648: Sub conducerea lui Bohdan Khmelnytsky, cazacii au condus o răscoală împotriva stăpânilor polonezi și au format Hetmanatul Cazac, o entitate politică semi-autonomă.
1654: Hetmanatul Cazac s-a aliat cu Imperiul Rus prin Tratatul de la Pereiaslav.
Perioada Imperială
1709: Bătălia de la Poltava a marcat sfârșitul revoltei conduse de Ivan Mazepa împotriva Rusiei, consolidând controlul rus asupra teritoriului cazac. În această perioadă, Hetmanatul Cazac era sub influența atât a Poloniei, cât și a Rusiei.
1772: Prima împărțire a Poloniei a dus la anexarea unor părți din teritoriul cazac de către Imperiul Rus și Imperiul Austriac.
1793: A doua împărțire a Poloniei a dus la anexarea regiunii centrale de către Imperiul Rus.
1795: A treia împărțire a Poloniei a completat integrarea teritoriilor cazace în Imperiul Rus, dar pe hărțile din acea perioadă, aceste teritorii erau adesea încă marcate ca parte a Poloniei.
Secolul XIX
1830-1831: Revolta poloneză a avut loc în teritoriile controlate de Imperiul Rus și Imperiul Austriac. Populația locală din regiunile respective a participat la conflict, dar termenul "ucraineni" nu era folosit oficial în acel moment.
1848: Revoluțiile europene au avut un impact limitat asupra regiunii, dar au stimulat mișcările naționale.
1861: Abolirea iobăgiei în Imperiul Rus a avut un impact semnificativ asupra societății locale.
1876: Ems Ukaz, un decret al țarului Alexandru al II-lea, a interzis utilizarea publică a limbii locale.
Secolul XX și Independența
1917-1921: După Revoluția Rusă, regiunea a cunoscut o perioadă de conflict și instabilitate. Republica Populară Ucraineană a fost declarată în 1917, dar a fost reconstituită în Republica Socialistă Sovietică Ucraineană în 1922, devenind parte a Uniunii Sovietice.
1932-1933: Holodomor, o foamete provocată de politicile staliniste, a dus la moartea a milioane de locuitori.
1941-1944: În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, teritoriul a fost ocupat de Germania nazistă și a fost numit Reichskommissariat Ukraine.
1945-1991: Teritoriul a rămas parte a Uniunii Sovietice, trecând prin reconstrucție și industrializare, dar și prin represiune politică.
24 august 1991: Ucraina și-a declarat independența de Uniunea Sovietică, marcând începutul unei noi ere pentru națiune.
Kiev: Capitala Istorică
Rusia Kieveană (secolele IX-XIII): Kiev a fost capitala Rusiei Kieveane, un stat medieval puternic. Cunoscând o perioadă de înflorire culturală și economică, Kiev a fost cunoscut drept "Mama orașelor Rusiei."
Perioada Imperială și Sovietică: Kiev a fost un important centru administrativ și cultural sub diferite stăpâniri.
Istoria Lingvistică și Culturală
Conferențiarul Marina Vraciu: Marina Vraciu a explicat că pentru a înțelege înrudirea dintre limbile Belarus, Ucraina și Rusia, este esențial să înțelegem istoria comună de sute de ani: din secolele al VI-lea, al VII-lea până în secolul al XIV-lea. Ulterior, popoarele au început să se individualizeze, iar limbile au urmat acest exemplu, dar nu a trecut suficient de mult timp pentru a deveni limbi total diferite. Proveniți în urma unor migrații din Est, popoarele care formează astăzi aceste țări împărtășesc o istorie comună și legături culturale strânse.
Numele de „Ucraina” vs. „okraina” apare în istorie pentru prima dată în documente medievale din secolele XII-XIII. Cea mai veche mențiune cunoscută a termenului „Ucraina” datează din 1187, într-o cronică kievană care descrie moartea cneazului Volodimir Glebovici din Pereiaslav. În acel context, termenul „Ucraina” era folosit pentru a desemna o regiune specifică, nu un stat unitar.
Originea cuvântului este disputată, dar există două teorii principale:
Din slavona veche „okraina”, care înseamnă „margine” sau „frontieră” – sugerând că era o regiune de graniță a Rusiei Kievene.
Din cuvântul slav „ukraina”, care ar putea însemna „pământ natal” sau „țară locuită”.
De-a lungul Evului Mediu, termenul a fost folosit pentru diverse teritorii aflate la granițele marilor puteri din regiune (Rusia Kieveană, Polonia, Lituania). Abia în secolul al XVII-lea, în timpul hatmanatului cazacilor zaporojeni, numele „Ucraina” începe să fie asociat cu o entitate politică distinctă.
Ca stat modern, Ucraina apare oficial pe harta lumii în 1917-1921, în timpul destrămării Imperiului Rus, dar devine un stat independent recunoscut internațional abia în 1991. Evoluția sa istorică poate fi împărțită în mai multe etape:
1. Primele încercări de statalitate (1917-1921)
După Revoluția Rusă din 1917, în Kiev se proclamă Republica Populară Ucraineană (RPU), condusă de Rada Centrală.
În paralel, bolșevicii creează în Harkov Republica Populară Ucraineană Sovietică.
Urmează o perioadă haotică, cu lupte între forțele ucrainene, bolșevici, Armata Albă, polonezi și alți actori.
În 1921, după Războiul Polono-Sovietic, vestul Ucrainei este împărțit între Polonia, România și Cehoslovacia, iar restul devine parte a URSS ca Republica Sovietică Socialistă Ucraineană (RSS Ucraineană).
2. Ucraina în cadrul URSS (1922-1991)
Ucraina devine una dintre republicile fondatoare ale Uniunii Sovietice în 1922.
În anii '30, suferă Holodomorul (foametea artificială cauzată de Stalin, care a dus la milioane de morți).
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ucraina este devastată, iar vestul său (inclusiv Bucovina de Nord și Basarabia) este anexat de URSS.
În 1954, Crimeea este transferată de la Rusia la Ucraina.
