România și pericolul retoricii belicoase: Nevoia unei politici externe prudente

[cimaxcim]

Declarațiile recente ale lui Ilie Bolojan, făcute după întâlnirea cu președintele francez Emmanuel Macron, subliniază angajamentul României față de Ucraina și consolidarea prezenței militare franceze pe teritoriul nostru. Deși alianțele strategice sunt esențiale, există riscul ca astfel de poziții să transforme România într-o țintă într-un conflict care nu îi aparține în mod direct.





România între marile puteri: Alegerea corectă

România trebuie să fie alături de puterile mari, însă trebuie să distingem clar cine sunt aceste puteri și care este rolul nostru în această ecuație geopolitică. Uniunea Europeană, deși un bloc economic puternic, nu este o forță militară capabilă să garanteze securitatea membrilor săi fără sprijinul direct al SUA. În acest context, Franța, deși un aliat important, nu poate oferi aceleași garanții de securitate precum Statele Unite.

Sprijinul acordat Ucrainei, deși justificat în cadrul NATO și al UE, trebuie să fie calibrat astfel încât România să nu devină o parte activă într-un conflict care depășește interesele sale naționale. Prin urmare, o poziție echilibrată, care să evite escaladarea situației, ar trebui să fie prioritară pentru București.

Riscurile unei poziții belicoase

Declarațiile lui Bolojan subliniază importanța prezenței militare franceze în România și extinderea cooperării în industria de apărare. Deși acest aspect poate fi benefic economic, el aduce și riscuri considerabile:

România poate deveni o țintă – Angajamentele militare și declarațiile belicoase ar putea atrage reacții ostile din partea Rusiei.
Dependența excesivă de aliați europeni – Franța nu are capacitatea de a oferi o protecție reală în cazul unui conflict major.
Nevoia unei politici externe prudente – România ar trebui să mențină relații diplomatice echilibrate, evitând să fie percepută drept o țară care susține direct escaladarea războiului.

Pentru a-și proteja interesele, România ar trebui să își redefinească poziția față de Ucraina. În loc să fie parte activă în conflict prin declarații și angajamente militare, ar trebui să promoveze o abordare mai echilibrată, concentrată pe diplomație și evitarea escaladării.

Siguranța națională nu trebuie să fie subordonată unor alianțe conjuncturale sau unor declarații care pot pune România într-o poziție vulnerabilă. O politică externă inteligentă presupune menținerea relațiilor cu puterile reale ale lumii, fără a transforma România într-un pion pe tabla de șah a marilor jocuri geopolitice.