SUA sau Europa, România va trebui să aleagă în funcție de cine îi oferă cele mai mari garanții de securitate

[cimaxcim]

Dacă România ar alege să rămână cu SUA, ar fi o decizie bazată pe securitate, stabilitate și continuitate strategică.

Garanții de securitate prin NATO – SUA sunt coloana vertebrală a NATO, iar România beneficiază de prezența militară americană (baza de la Deveselu, Mihail Kogălniceanu). În fața amenințărilor din Est, SUA sunt cea mai sigură plasă de protecție.

Parteneriat strategic solid – România și SUA au colaborat deja în multiple domenii: securitate, energie (reactoarele nucleare de la Cernavodă), investiții și tehnologii avansate.

Experiența istorică cu Europa de Vest – România a fost adesea tratată ca periferie de către marile puteri europene (ex. Tratatul de la Viena, ezitările Franței și Germaniei în fața extinderii NATO spre Est). SUA, pe de altă parte, au susținut constant România după 1989.

Evitarea dependenței de un sistem european incert – Ideea unei armate europene este încă la început și nu există o certitudine că ar putea funcționa eficient. SUA au deja o armată puternică, capabilă să intervină rapid.

Păstrarea independenței față de Germania și Franța – O Europă condusă militar de aceste două țări ar putea impune reguli care nu sunt mereu în favoarea României. SUA oferă mai multă flexibilitate strategică.


România a fost adesea tratată ca periferie de către marile puteri europene

Istoric vorbind, România a fost considerată o țară periferică de marile puteri europene, iar deciziile majore privind soarta sa au fost luate fără un cuvânt real din partea românilor. Câteva exemple relevante:

1. Tratatul de la Viena (1815) și Congresul de la Berlin (1878)
- După Războaiele Napoleoniene, Europa a fost reorganizată, iar Principatele Române au rămas sub influența Imperiului Otoman și a Rusiei.
- La Congresul de la Berlin (1878), deși România luptase alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman și își câștigase independența, marile puteri au impus condiții dure: recunoașterea independenței doar dacă România acorda drepturi cetățenești evreilor și cedarea sudului Basarabiei către Rusia, primind în schimb Dobrogea.

2. Al Doilea Război Mondial și Tratatul de la Ialta (1945)
- Deși România a schimbat tabăra în 1944 și s-a alăturat Aliaților împotriva Germaniei naziste, nu a fost tratată ca un partener egal.
- La Conferința de la Ialta, liderii SUA, Marii Britanii și URSS au împărțit Europa în sfere de influență, iar România a fost cedată Uniunii Sovietice, fără ca populația să fie consultată.

3. Tratatul de la Trianon (1920) și relațiile tensionate cu Occidentul interbelic
- După Primul Război Mondial, România a reușit să-și unească teritoriile istorice (Transilvania, Basarabia, Bucovina), dar marile puteri occidentale (Franța, Marea Britanie) nu au intervenit decisiv pentru a proteja granițele României în fața revizionismului maghiar sau sovietic.

4. Războiul Rece și Tratatul de la Varșovia
- România a fost integrată forțat în blocul sovietic, iar Occidentul nu a intervenit pentru a o ajuta. Chiar și atunci când Ceaușescu a încercat o politică mai independentă față de Moscova, sprijinul occidental a fost limitat.

5. Integrarea în UE și NATO – un pas înainte, dar cu limitări
- După 1989, România a fost lăsată într-o „zonă gri” de securitate timp de mai bine de un deceniu, aderând la NATO abia în 2004 și la UE în 2007, mai târziu decât țări precum Polonia, Ungaria și Cehia.
- În UE, deși România este membru cu drepturi depline, adesea este tratată ca o țară de rang secund, primind mai puțin sprijin economic și fiind ținta unor standarde duble.

Concluzie: Ce învățăm din istorie?
- România nu poate avea încredere totală în marile puteri europene, care, de-a lungul timpului, au pus propriile interese mai presus de cele ale statului român.
- SUA au fost un aliat mai consecvent în ultimii 30 de ani, oferind sprijin militar și economic fără a impune condiții la fel de restrictive ca UE.
- O strategie inteligentă pentru viitor ar fi menținerea unui echilibru între SUA și UE, dar fără a deveni dependentă de deciziile Franței sau Germaniei.

[cimaxcim]

România trebuie să își protejeze viitorul!

Riscuri majore pentru România:
Angajamentele militare și declarațiile belicoase pot transforma România într-o țintă directă.
Franța și alte puteri europene nu au capacitatea de a ne proteja într-un conflict major.
România trebuie să adopte o politică externă echilibrată, fără a susține escaladarea războiului.

SUA – Singurul partener de încredere:
Baza de la Deveselu, Mihail Kogălniceanu – garanția noastră de securitate.
SUA ne-au sprijinit militar și economic fără condiții dure, spre deosebire de UE.
De-a lungul istoriei, Europa și-a pus mereu propriile interese înaintea României.

Accesul în UE (2007) și tratamentul economic – România a fost acceptată în Uniunea Europeană, dar cu restricții economice dure, iar multe dintre resursele și companiile strategice au fost cumpărate de investitori străini, fără ca România să fie tratată pe picior de egalitate cu statele vest-europene.

Strategia inteligentă pentru viitor?
Menținerea echilibrului între SUA și UE, dar fără a deveni dependenți de deciziile Franței, UK sau Germaniei!

Exemple istorice în care marile puteri europene au pus propriile interese înaintea României:

Tratatul de la Berlin (1878) – Deși România a luptat pentru independență în Războiul Ruso-Turc (1877-1878), Marile Puteri europene au recunoscut oficial independența României doar cu prețul cedării sudului Basarabiei către Rusia. România a fost forțată să accepte, în schimb primind Dobrogea.

Primul Război Mondial (1916-1919) – România a intrat în război de partea Antantei după promisiunea că i se vor recunoaște drepturile asupra Transilvaniei. Totuși, la sfârșitul războiului, Marile Puteri au întârziat recunoașterea Marii Uniri și au pus condiții economice grele României.

Tratatul de la München (1938) – Marile Puteri europene (Franța și Marea Britanie) au acceptat ca Hitler să anexeze Cehoslovacia, demonstrând că erau dispuse să sacrifice statele mici pentru a evita un conflict direct. Această atitudine a încurajat ulterior dictatul de la Viena (1940), prin care România a fost forțată să cedeze Transilvania de Nord Ungariei.

Pactul Ribbentrop-Molotov (1939) – Germania nazistă și URSS au semnat un pact secret prin care Basarabia și Bucovina de Nord au fost cedate Uniunii Sovietice. Franța și Marea Britanie nu au intervenit deloc în apărarea României, demonstrând că interesele marilor puteri erau mai importante decât securitatea aliatului român.

Al Doilea Război Mondial și Conferințele de la Yalta și Potsdam (1945) – După ce România s-a alăturat Aliaților în 1944, marile puteri au permis URSS să ocupe România, în ciuda faptului că România contribuise la înfrângerea Germaniei naziste. SUA și Marea Britanie au lăsat România în sfera de influență sovietică, sacrificând-o în fața intereselor geopolitice.

Tratatul de la Paris (1947) – Deși România s-a alăturat Aliaților în 1944, nu i s-a permis să negocieze condiții favorabile. A fost tratată ca o țară învinsă și i s-au impus despăgubiri uriașe către URSS.

Revoluția din 1989 – Deși căderea regimului Ceaușescu a fost văzută ca o victorie a democrației, Occidentul nu a susținut imediat economic România, iar țara a fost lăsată să se descurce singură într-o tranziție haotică.

Accesul în UE (2007) și tratamentul economic – România a fost acceptată în Uniunea Europeană, dar cu restricții economice dure, iar multe dintre resursele și companiile strategice au fost cumpărate de investitori străini, fără ca România să fie tratată pe picior de egalitate cu statele vest-europene.